Fuga din Paradis

“N-ai sa vii si n-ai sa morti

  N-ai sa sapte intre sorti

  N-ai sa vara primavara

  N-ai sa doamna domnisoara.” Nichita Stanescu 

“Mai intai s-a intamplat minunea si ne-am indragostit unul de altul. O buna, uimitoare bucata de timp, n-am avut nevoie de nimic altceva decat de noi insine. Am asteptat iarna, sperand sa ne inzapezim (pana la varfurile brazilor, pana peste crestele muntilor) intr-o coliba. Am dorit o vara sloboda si turcoaz, visand sa tragem perdeaua spre lume dintr-un cort asezat departe de orice pas cunoscut. Fericiti sa petrecem in doi, doar noi doi, obligatoriu in doi, zile si nopti nesfarsite. Fara sa stim ce inseamna plictisul, fara sa tanjim dupa tumul. Convinsi ca avem in doi destula ardere, destula poveste, ca sa nu ne fie in nici o seara frig.

Nici nu mai stiu care dintre noi a vrut primul sa crape usa inspre restul lumii. Doar putin, sa vedem ce se mai intampla cu ceilalti. Doar putin, sa ne vada si ceilalti ce fericiti suntem. Am simtit apoi pofta sa privim pe furis, ca prin gaura cheii, catre afara. Si mai tarziu s-a luminat in noi, ca intr-un miez de noapte, nevoia de libertate. Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase, netraite pana atunci. Mie mi se facuse pofta sa imi reexersez farmecul impietrit, ce paradox, intr-o mare iubire…

De atunci stiu ca, de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare, povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece nopti de aur, timp luminos si cu altcineva decat cu el, pricep ca amorul cu nabadai a cazut intr-un respect cuviincios, in iubire amabila, amara, fara flacari si fara cenusa. Fara viitor.

Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.

Si ne intoarcem unde?” A.N