Ziua in care am hotarat ca nu imi mai pasa!

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune;

DEX-ul Limbii Romane spune asta!  Si intr-adevar, in categoria prietenilor ar trebui sa fie doar acei pentru care ai o afectiune deosebita, acei cu care ai o relatie bazata pe incredere, respect, loialitate..

De foarte multe ori oferim prietenia noastra unor persoane care nu vor sti sa aprecieze, care ne vor dezamagi, care ne vor trada, s.a.m.d.

O buna perioada de timp mi s-a parut imposibil sa renunt la acele false persoane, pentru care apelativul de “prieten” mi se parea adecvat. Persoanele care iti vor pune la indoiala prietenia, persoanele care nu se vor bucura atunci cand iti va merge bine, care te numesc “prieten” doar pentru ca au nevoie de ajutorul tau si nu in ultimul rand persoanele care nu se intreaba niciodata daca abuzeaza de bunul tau simt NU MERITA!! E singura chestie buna pe care am reusit sa o inteleg dupa f mult timp. Pentru ca linistea mea sufleteasca a devenit mai importanta, pentru ca am concluzionat ca nu are sens sa investesc timp si atentie, am sa pun punct!  

Ne afisam de cele mai multe ori nu adevarata noastra fatza, ci fatza pe care credem ca si-o doresc ceilalti sa o vada, sau felul in care ne-am dori noi sa fim vazuti de cei din jurul nostru… In functie de mediul in care ne aflam, adoptam si fatza pe care ne-o dorim sa o aratam celorlalti. Pentru ca e lucru mare sa poti purta responsabilitatea vorbelor si faptelor tale, e greu sa fii tu insuti, sa fii corect, sa ai intentii bune, sa poti sa iti sustii punctul de vedere! Sunt satula de IPOCRITI! “Ma bucur” enorm, pentru cei din “ziua in care am hotarat ca nu imi mai pasa” pentru ca au reusist in schimb  sa isi dezvolte “cele mai de seama calitati”: egoismul, invidia, superficialitatea. “Ii felicit”! Eu nu reusesc! La naiba!

 E nevoie de personalitate ca să nu te laşi dus de curent. A fi om de caracter presupune o atitudine mult mai complexa, caracterul nostru este ca si temelia pentru o casa iar eu cred cu tarie ca lumea noastra are un mare deficit de oameni cu caracter.    

Conteaza calitatea si nu cantitatea. Mi-as dori sa subliniez ca in afara de falsii “prieteni”  reusesc sa ma bucur de prietenia unor oameni deosebiti, rari, si pe care pot sa ii numar doar pe degetele de la o mana! Doar pe acestia ii pot numi a doua mea familie, si pentru asta le multumesc!

                                    

Scala & Kolacny Brothers – Someone New

This is your life

 

And you open the door and you step inside
We are inside are hearts
Now imagine your pain is a white ball of healing light…
Thats right your pain

The pain itself is a white ball of healing light
I don’t think so

This is your life…
Good to the last drop
This is your life…
And its ending one minute at a time

This isn’t a seminar…
This isn’t a weekend retreat…
Where you are right now
you can’t even imagine what the bottom will be like

Only after diaster can we be resurected
It’s only after you’ve lost everything that you are free to do anything
Nothing is static
Everything is falling apart

This is your life…
Good to the last drop
This is your life…
And its ending one minute at a time

You are not a beautiful and unique snowflake
You are the same decaying organic material as everyone else
We are all part of the same compost heap
We are the all-singing all-dancing crap of the world

You are not your bank accounts
You are not the clothes you wear
You are not the contents of your wallet
You are not your bowel cancer

You are not your grande cofee
You are not the car you drive
You are not you f**king khakis

You have to give up
You have to give up
You have to realize that someday you will die
Until you know that you are useless

I say let me never be complete
I say may I never be content
I say deliver me from Sweedish furniture
I say deliver me for clever art

I say deliver me from clear skin and perfect teeth
I say you have to give up
I say roll the ball
And let the chips fall where they may

This is your life…
It doesn’t get any better than this
This is your life…
And it’s ending one minute at a time

You have to give up…
You have to give up…
I want you to hit me as hard as you can!
I want you to hit me as hard as you can!

Welcome to Fight Club
If this is your first night…
You have to fight

Addicted to Sex and the City

“Later that day I got to thinking about relationships. There are those that open you up to something new and exotic, those that are old and familiar, those that bring up lots of questions, those that bring you somewhere unexpected, those that bring you far from where you started, and those that bring you back. But the most exciting, challenging and significant relationship of all is the one you have with yourself. And if you find someone to love the you you love, well, that’s just fabulous.”

 

Sarah Jessica Parker as Carrie Bradshaw

My favourite couple!! Casa de piatra!!

                            

Prea mult trecut si prea putin noroc

“La inceput mi-am spus, ca Scarlett O’Hara, ca nu stie ce simt pentru el. Si, din cuvinte, am construit case si punti si tarmuri de mare. Nu m-au descurajat fricile lui incrustate in varste trecute. Si am luptat sa-i cuceresc increderea. M-am indarjit sa ii arat cat de mult si desantzat il iubesc, desi nu-mi raspundea nicicand cu daruiri pe masura sperantelor mele fara sfarsit. L-am ademenit spre odihna, spre lumina, spre curatenie. Si m-am lasat dusa de dragoste cum s-a lasat purtata de valuri Ofelia, in nestire.

In clipele in care a venit, m-am prabusit, sinucigas, in cuprinderea bratelor lui fine, desi stiam ca ma predau, neconditionat, unei suferinte fara liman.

Dupa ere de lupta cu fantomele inimii lui invinse, am inteles ca, totusi, singurul drept pe care mi-l pot castiga, intr-o poveste cu prea mult trecut si prea putin noroc, e acela de a pleca. Am incercat sa imi pregatesc inima pentru marea si trista evadare. Am plans, pana am inundat lumile. Si mi-am insangerat genunchii in fata icoanelor, rugandu-ma sa-l uit. Noapte de noapte, am leganat, inaintea caderii in somn, gandul ca-mi voi trai ziua de maine cu mintea eliberata de imaginea lui. Si-n fiecare dimineata, dragostea pentru el m-a trezit inaintea luminii.

Nici nu mai stiu cand am plecat, nici nu mai stiu unde-am ajuns. Un timp, o vreme m-am istovit in stradania de a parea indiferenta. Am trecut pe langa el, privindu-l cu ochi serbezi, mi-am pedepsit mainile sa nu mai deseneze cuvinte care sa-i dea dreptul sa creada ca nu l-am uitat. Exercitiul indiferentei l-am transformat in proba de supravietuire. In toate gandurile, l-am condamnat la moarte, si, odata cu el, pe toti cei care-mi aminteau de el. M-am declarat vaduva, m-am declarat unica supravietuitoare a unui cataclism din iubire. Am indurat o singuratate implacabila.

Trec anii peste noi si nu ne mai putem scutura de zgura vechilor iubiri. Trudim nebuneste la constructii complexe si nu mai stim apoi sa iesim din labirintul ruinelor, atunci cand truda ni se naruieste, fara sa ne ramana nici macar bucuria de-a fi construit candva, ceva. Si-atunci, cautand o salvare, ne alegem parteneri de ocazie, ne irosim in imbratisari fara noima, ne mintim ca tipatul de placere neindragostita ar putea obloji memoria ranita. Uitam, de-a valma, vechile dureri, dar si intamplarea cumplita ca avem o singura viata. Si ca, in ultimul vis pe care-l vom visa (grabit, disperat, printre lacrimi), nu va fi loc pentru amoruri de consum, nici pentru imbratisarile mintite. Doar pentru marile iubiri, chiar si fara noroc, traite pana la sange, pana la prasele, pana la condamnare.” A.N

Katie Melua

True!

I believe that everything happens for a reason. People change so that you can learn to let go. Things go wrong so that you appreciate them when they’re right. You believe lies so you eventually learn to trust no one but yourself, and sometimes good things fall apart so better things can fall together.

Marilyn Monroe