Sa mintim, ca oameni suntem!

” Cand eram mai tanar, puteam sa-mi amintesc orice, indiferent daca se intamplase sau nu.” Mark Twain

“Un proverb idis spune asa: “Adevarul nu moare niciodata, el duce numai la o existenta mizerabila.” Exprimarea este larga, incapatoare si ne sugereaza atat adevarul despre sine, cat si pe cel despre celalalt. Sau invers, minciuna despre sine si minciuna despre celalalt. Se poate opera in ambele planuri, simultan sau alternativ. Dar, oare, toti mintim? O buna intrebare . Unii studiaza minciuna la animale, desi stim cam putin despre minciuna la oameni. Mintim mereu? Imposibil, ar fi prea de tot! Exista domenii in care minciuna culcuseste confortabil, ca la ea acasa. Geografia minciunii cuprinde, se zice, trei tari important: amorul, afacerile si politica. Acolotrag mincinosii, nativi sau educati/scoliti sau si unii, si ceilalti. Altii spun ca minciuna este omeneasca, ca ea este, ca si inteligenta, un continuu, la extreme fiind marii mincinosi sau marii nemincinosi. Ultimii ar fi ce sinceri..

Un alt paralelism ar produce urmatoarele simetrii: prostul de pe scara inteligentei este sincerul pe scara minciunii, urmeaza grosul mediei – cand sincer cand mincinos, si, in sfarsit, marii inteligenti si, respectiv, marii mincinosi.

Fiecare cu fabricuta lui de minciuni, dar nu se admint SIDEX-uri

Daca mergem mai departe, ne vom intreba daca nu cumvan sunt mai vinovati cei care mint constient fata de cei care mint neconstient. Dar oare adevarul, accesele neprevazute de adevar nu sunt condamnabile uneori prin chiar efectele lor? Cum sa-i spui cuiva adevarul gol-golut? Ar insemna adesea sa tintesti cu ochii deschisi nenorocirea lor. Unde sunt politetea, tactul si acea eleganta lume a conventiilor care au venit odata cu civilizatia si normele ei? Politetea binevoitoare – se spune – este fructul tardiv al unei gandiri evoluate, un fel de umanitate, de bunatate aplicata in actiunile marunte si in vorbirea zilnica; ea pretinde omului sa fie bland cu ceilalti si sa uite de sine pentru ceilalti; ea constrange natura simpla care este egoista si grosolana. Ea a permis “teatrul” in relatiile dintre oameni. Adevarul curat, crud, si murdar, trebuie evitat. Nu a spus Paul Valery ca “politetea este ipocrizia generalizata”? Nimeni nu minte gratuit, iar daca unii simt nevoia cumplita de a transforma involuntar si firesc ceva in altceva, ei trebuie considerati ca mincinosi incurabili, suferind de o maladie morala. Fiecare cu fabricuta lui de minciuni, dar nu se admit SIDEX-uri!

Mintim ca se ne aparam

Eh, aici, intervine si inteligenta in joc. Sa spunem ca mincinosul compune un mesaj neadecvat. El trebuie sa fie crezut, iar ca sa fie crezut, el trebuie sa fie in miezul lucrurilor care fac obiectul minciunii. Asa s-a nascut ideea minciunilor albe, cele acceptabile intr-o logica profana, a bunului-simt si a experientei colective. Adevarul spus poate sa nu fie crezut sau poate sa-l distruga psihologic pe celalalt. Inteligenta practica ne fereste de imaginatia violenta care ne-ar face sa mintim nemasurat. Mintim ca sa ne aparam, sa ne protejam pe noi sau mintim ca sa protejam pe altcineva.

Agatha Christie spunea ca doar doua motive pot fi acceptate pentru a contramanda o vizita la care consimtisesi anterior: gripa sau scrisul scrisorilor. Dar, erau alte timpuri!

Morala este ca nu trebuie sa uratim uratenia si sa infrumusetam frumusetea!

Aeroterme si detectoare de minciuni

Sunt femei resemnate sa minta si barbati de la care se asteapta minciuni. Nu toti suporta cu aceasi liniste adevarul si nu toti sunt indiferenti la complimente si insensibili la reprosuri. Daca vrei sa minti, cauta domeniul controlabilului, unde nu pot aparea dovezi palpabile, probe materiale care sa te incrimineze. Un exemplu ar fi bine-venit: daca cineva cu care mananci acasa -indiferent in ce casa- va taia o singura felie de paine la un moment dat, nu te grabi sa il faci sau s-o faci nesimit/-a, decat dupa ce a muscat din ea. Altfel, va putea raspunde zambind: “Am taiat-o pentru tine!” Ne poate minti din ochi, dar nu exista inca tribunal pentru toate inselatoriile noastre, pentru micile minciuni cotidiene si nici probe pentru unele minciuni.”

… To be continued

DACĂ – Rudyard Kipling

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea

În jurul tău, şi spun că-i vina ta;

De crezi în tine, chiar cînd Omenirea

Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;

De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;

De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

De nu răspunzi la ură tot cu ură

Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

 

Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;

De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;

De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul

Mereu senin şi în acelaşi fel;

Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită

De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;

De poţi ca munca vieţii, năruită,

S-o faci de la-nceput precum a fost;

 

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată

S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar

Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată

Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;

De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,

Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,

Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă

Decît Voinţa ce le ţine sus;

 

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată

Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;

Amic sau nu, de nu pot să te-abată;

De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;

Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,

Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,

atunci: a ta e Lumea asta mare

şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om!

Milan Kundera

“I imagine the feelings of two people meeting again after many years. In the past they spent some time together, and therefore they think they are linked by the same experience, the same recollections. The same recollections? That’s where the misunderstanding starts: they don’t have the same recollections; each of them retains two or three small scenes from the past, but each has his own; their recollections are not similar; they don’t intersect; and even in terms of quantity they are not comparable: one person remembers the other more than he is remembered; first because memory capacity varies among individuals (an explanation that each of them would at least find acceptable), but also (and this is more painful to admit) because they don’t hold the same importance for each other. When Irena saw Josef at the airport, she remembered every detail of their long-ago adventure; Josef remembered nothing. From the very first moment their encounter was based on an unjust and revolting inequality.”
— Milan Kundera

Quotes by Milan Kundera

“People are always shouting they want to create a better future. It’s not true. The future is an apathetic void of no interest to anyone. The past is full of life, eager to irritate us, provoke and insult us, tempt us to destroy or repaint it. The only reason people want to be masters of the future is to change the past.”

“But when the strong were too weak to hurt the weak, the weak had to be strong enough to leave.”

“The struggle of man against power is the struggle of memory against forgetting”

“We all need someone to look at us. we can be divided into four categories according to the kind of look we wish to live under. the first category longs for the look of an infinite number of anonymous eyes, in other words, for the look of the public. the second category is made up of people who have a vital need to be looked at by many known eyes. they are the tireless hosts of cocktail parties and dinners. they are happier than the people in the first category, who, when they lose their public, have the feeling that the lights have gone out in the room of their lives. this happens to nearly all of them sooner or later. people in the second category, on the other hand, can always come up with the eyes they need. then there is the third category, the category of people who need to be constantly before the eyes of the person they love. their situation is as dangerous as the situation of people in the first category. one day the eyes of their beloved will close, and the room will go dark. and finally there is the fourth category, the rarest, the category of people who live in the imaginary eyes of those who are not present. they are the dreamers.”

“Perhaps the reason we are unable to love is that we yearn to be loved, that is, we demand something (love) from our partner instead of delivering ourselves up to him demand-free and asking for nothing but his company.”

“There is a certain part of all of us that lives outside of time. Perhaps we become aware of our age only at exceptional moments and most of the time we are ageless.”

“Kitsch is the inability to admit that shit exists”

“And therein lies the whole of man’s plight. Human time does not turn in a circle; it runs ahead in a straight line. That is why man cannot be happy: happiness is the longing for repetition.”

Drum crucial

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!…

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!…

Ion Minulescu

Romanta negativa

“N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!…

Dar n-am putut călători-mpreună…
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu “fapt divers”, ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…”

                                   Ion Minulescu

Cum sa nu plictisesti – Mihaela Nicola

“Nu-i nimic mai neplacut decat intalnirea cu oameni sleiti de energie, cu cei ce n-au preocupari, sunt saraci in ganduri si in forta conversatiei.

Sunt plictisitori toti cei ce se tanguiesc etern de parca ar fi singurii cu probleme.

Sunt plictisitori cei ce nu evolueaza si au idei preconcepute si fixe despre mersul lucrurilor.

Sunt plictisitori cei ce nu iubesc viata, nu saluta cu bucurie rasaritul soarelui si nu isi propun sa le faca viata mai frumoasa celor din jur sau sa contribuie la un bine comun pentru ziua de maine.

Sunt plictisitoare mamele care vorbesc fara oprire despre copiii lor, plinutele care impartasesc eternele diete, ipohondrii care stiu manuale medicale pe dinafara si oamenii care n-au invatat sa-si modeleze vocea si al calor ton plat extenueaza.

…

Si-n general sunt foarte plictisitori toti cei ce vorbesc mult despre ei insisi, laudarosii, snobii care impartasesc despre ultimele achizitii de lux si parvenitii care isi etaleaza averile subit obtinute.

Sunt plictisitoare femeiele nefericite care povestesc mereu despre nefacutele sotilor, despre sacrificiile lor si despre eterna intentie (nematerializata) ca de maine sa-si schimbe viata.

Sunt plictisitoare femeile etern indragostite de ele insele si care ne adapa cu belsug de povesti despre ultimul cavaler care le face curte, precum si cele care ne cer mereu sfaturi pe care nu le urmeaza.

Sunt plictisitori barbatii care isi duc existenta intre serviciu si casa si in agenda carora nu apar niciodata initiative spontante, surprize frumoase si pasiuni care sa le tulbure rutina si sa le innobileze ziua.

Sunt plictisitori toti cei ce isi incep frazele numai cu “eu” si care se pun pe sine in centrul universului tuturor.”

 

Povestea mea si a lor

Ma-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt si-azi?…
Sau sunt altcineva?…
Confratii mei – e drept – nu banuiesc
Ca sunt si morti rebeli care traiesc!
Dovada eu -
Eu, care-am fost ucis
De catre cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Si m-au scuipat,
Apoi cu toti m-au pastisat…
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presarat în pat un pumn de ace -
Convinsi c-am sa ma-ntep în ele
Si-am sa mor!…
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor…
Si azi – desi înmormântat de ei
De viu -
Continuu sa traiesc, ba chiar sa scriu…
În timp ce criminalii mei confrati
Traiesc din semne de-ntrebare
Si putrezesc ne’nmormântati…

Ion Minulescu

Sarut

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusi
ca in “Sarutul” lui Brancusi…

Romeo Morari

Fascinatia răului

Daca am sti sa cernem binele de rau si sa ne dam unii altora branci pe calea corectitudinii, am trai intr-o lume de ingeri. Disectia este insa atat de dureroasa si necesita atata precizie, incat procentul celor care se incumeta sa o faca se anemiaza pe zi ce trece. Cine n-a facut rau niciodata sa ridice piatra si sa o arunce.. Se incumeta cineva?!?
Separarea dintre bine si rau se limiteaza la social si tine strict de civilizatie. Luati separat si dezbarati de mentalitati morale si religioase, indivizii sunt tentati sa se calauzeasca nu dupa principii invatate, ci dupa instincte. In lumea decojita de morala, binele e politicos. Doar raul ne face cu ochiul, ademenitor. Am cam vrea cu totii sa furam cate ceva. De-aia exista prosti pe lume, ca sa traiasca bine desteptii. Ne-ar placea sa turnam minciuni ca niste ploi dezlantuite. Cateodata mai ca ne-am dori sa crape nu doar cate-o capra a vecinului, ci chiar vecinul insusi. Iar despre inselat nu are rost sa mai vorbim. Incercand sa ne gasim implinirea sufletului, ochii nostri aluneca dupa trupuri apetisante si nu suntem, vai, nu suntem in stare sa-i ferecam sfios sub gene.
Ce e bine? Ce-i rau?
Binele unuia e raul altuia. Cineva castiga si altcineva pierde. Suntem intr-o continua alba-neagra cu noi insine, dar savoarea si farmecul vietii vin tocmai din incercarea noastra de a ne plasa, undeva, intre bine si rau. Viata e frumoasa pentru ca e colorata. Nu alba, nu neagra, ci tarcata. Iar raul e misterios, interdictiile se cer incalcate. Asa s-au nascut bancurile care deplang plictiseala din rai si nu parangheliile infocate din iad

E adevarat, e crunt de adevarat ca femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoarele o data pe luna si stiu sa puna muraturi, ci cu Don Juanii care stiu sa te faca sa suferi, ah, sa te perpelesti, sa mori de gelozie, sa arzi de ingrijorata dorinta.

Fosneste in noi, racaros si superb, fascinatia raului.

…

…

Ce bine că esti
Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Ce a fost mai intai: porcul sau curva?

Diferenta dintre pornografie si erotism tine de modul in care a fost pusa lumina. Gloria Leonard

“Intrebarea “Ce a fost mai intai: oul sau gaina?” are o mare corespondenta in zona conflictului etern dintre barbati si femei: “Ce a fost mai intai: porcul sau curva?” Lasand deoparte scuturatura pe care ne-o provoaca duritatea termenilor, avem dreptul sa ne intrebam daca barbatii si-au demonstrat primii apucatura de a tavali prin troaca sentimentele apretate ale femeilor sau daca ele si-au pus primele poalele-n cap intru slava minciunii si a inselaciunii , determinandu-si partenerii sa se poarte porceste cu ele.

Insa asa cum nici intrebarea cu trimitere filosofico-avicola nu-si va gasi prea curand raspunsul, tot asa, nici noi nu vom gasi verdicte limpezi in eterna harjoana dintre barbati si femei. Cine greseste mai mult, cine iubeste mai mult, cine inseala mai iute si tradeaza mai fara scrupule, cine minte mai zdravan, cine raneste mai adanc, cine uita mai repede si mai nemilos?

“Stii de ce sunt barbatii porci? Fiindca femeile sunt toate, dar toate niste curve!” mi-a spus cu convingere dramatica un domn cu un trecut amoros zbuciumat si prezent intzesat doar de amintiri si revolte. Luata pe nepregatite, nu am putut sa ripostez decat aparandu-ma cu armele trecutului meu inteles, acceptat. Si l-am contrazis, recunoscand ca toata viata mi-am dorit sa fiu curva. Dar m-a impiedicat mereu cate-un porc de barbat. De care m-am indragostit cu deznadejde fidela sau care m-a dezamagit atat de tare, incat covalescenta lunga de dupa intalnire m-a tinut departe de alte deznadejdi, cauzate de alti dragi parteneri de iubire. Si n-am mai apucat, desi voiam…” Alice Nastase

2008 Enjoy!!!!

           Vorbe de duh

1. “Nu poti sa le ai pe toate. Cum sa zic, … unde le-ai pune?”  Steven Wright
3. “A te casatori inseamna a-ti vari mana intr-un cos cu serpi, in speranta c-o sa scoti un tipar” Leonardo Da Vinci
4. “Nu ma simt batran. De fapt, pana la ora amiezii nu simt nimic. Iar dupa aceea ma culc.” Bob Hope
5. “Nu e ciudat ca toti cei care se declara in favoarea avortului s-au nascut deja?” Patrick Murray
6. “Adulterul? Ce rost are sa te prostesti mancand hamburgeri cand ai friptura acasa?” Paul Newman
7. “Nu te duce niciodata la culcare suparat- ramai treaz si bate-te.” Phyllis Diller
8. “Cand vezi pe cine iau unele fete de barbat, iti dai seama cat de mult urasc sa-si castige singure existenta.” Helen Rowland
9. “Misoginul este barbatul care le uraste pe femei la fel de mult cum se urasc intre ele.” H. L. Mencken
10. “Cand ai necazuri, oamenii care suna ca sa te consoleze nu vor decat sa afle mai multe detalii.” Edgar W. Howe 
11. “Cand vezi cum vine prietenul fetei tale si-o ia de acasa, ai sentimentul ca-i inmanezi un Stradivarius de un milion de dolari unei gorile.” Jim Bishop
12. “Imi las intreaga avere sotiei, cu conditia sa se recasatoreasca. Vreau sa ma asigur ca o sa existe cel putin un om caruia o sa-i para rau ca am murit.” Heinrich Heine
13. “Singurul loc in care barbatii le cer femeilor sa aiba profunzime e decolteul” Zsa Zsa Gabor
14. “Cand barbatul are o particica feminina, e de dorit ca particica aceea sa fie o doamna.” G.M. Young
15. “Femeile care pot fac. Cele care nu pot devin feministe” Bobby Riggs
16. “Logodnicul meu si cu mine avem o mica divergenta. Eu vreau o cununie religioasa ca in povesti, cu domnisoare de onoare, flori si petrecere unde sa nu te uiti la bani. El vrea sa desfacem logodna.” Sally Poplin
17. “Televiziunea e foarte educativa- cum dau peste o emisiune, cum ma duc in alta camera si citesc o carte.”  Groucho Mark
18. “La drept vorbind, nu-mi plac banii, dar mi-am dat seama ca ma calmeaza.” Joe Louis
19. “Din punct de vedere biologic, daca te musca ceva, exista o probabilitate mai mare sa fie femela. ” Desmond Morris

Iubire pe viata si pe moarte

Nu cred ca in dragoste exista alegeri pentru o viata. Nu cred in iubiri eterne care calaresc peste orice obstacole, in amoruri care defriseaza orice incalceli de piedici, in povesti vesnice cu inimi si trupuri pereche. “Pe viata” mi se pare o sentinta nemiloasa atunci cand se aplica unei relatii cu ambitii la dragoste, sex si comunicare pe termen lung. Faptul ca traim inca intr-o lume populata cu barbati care nu isi parasesc nevestele, cu sotii care nu-si abandoneaza copii si omul de acasa, cu indivizi care nu se smulg cu usurinta dintr-o relatie este o realitate (admirabila, nu ma intelegeti gresit) care tine de cu totul alte coordonate ale psihicului uman decat de acelea sentimentale. Am banuieli, ba nu am si dovezi, ca si ei, aparent sensibili, se indragostesc si sufera, poate chiar mai mult, ca si ei au aventuri care le ravasesc sufletul, ca si lor li se intampla sa retraiasca chinul fabulos, delirant al dorintei interzise. Pentru ca “dragostea pe viata” are fragezimea unui pahar de sampanie spart la miez de noapte in toiul nuntii. Dulceata ei, a sampaniei si a iubirii, aluneca spre inevitabil, oricat de cu mare evlavie ar fi pastrata. Si atunci, macar din cand in cand, trebuie sa reiei exercitiul pur al emotiei si a rascolirii, ravratirii. S-o faci cu nebunie si cu constiinciozitate, cu nadejde, cu deznadejde. Sa traiesti pana la sange, sa iubesti pana la durere, sa arzi pana la tipat. Sa simti ca te sfasii atunci cand te desprinzi din imbratisarea celuilalt. Sa-ti asezi ticaitul inimii in cadenta silabelor numelui sau. Sa lasi sa curga prin vene parfumul sau dulce-otravitor, egoist si salbatic, terestru si inaltator. Si sa uiti ca in dragoste nu exista alegeri pentru o viata. Sa vrei sa il iubesti pentru totdeauna si sa te iubeasca mereu.

Imposibil.

Mari iubiri si mici inghesuieli

“In fiecare noapte te scot din inima mea si in fiecare dimineata te gasesc acolo la loc” Replica din filmul “Pacientul englez”

Toata lumea se culca cu toata lumea. O fi bine, o fi rau? Parca asta nu m-ar deranja atat de rau daca, apoi, eroii permutarilor infinite n-ar incepe sa se spovedeasca in stanga si-n dreapta. Discretia, floarea de colt a nemarturisirii, a fost surghiunita dintre apucaturile de zi cu zi ale muritorilor. Am constatat cu consternare dusa pana la sufocare ceva: se vorbeste mult si cu sete despre adultere, dar nu despre dragoste. Oamenii nu vor povesti despre mari iubiri, singurele in stare sa ne faca sa atingem cerul si sa devenim imponderabili, ci despre mici inghesuieli. Un fante, un papagal (nici nu stii…) cu care ai avut o ratacire de o ora, va umple targul cu isprava lui. In schimb, un barbat care te-a adorat o vesnicie nu va istorisi niciodata amicilor lui cat de ravasitor a simtit ca nu poate trai fara tine.

Mi se pare nedrept, pustiitor, revoltator.

De pe urma talmes-balmesului indiscret al lumii in care traim, de pe urma faptului ca vietuim intr-o lume ingusta, cu iz balcanic, as pofti sa se nasca si consecinte fericite. As vrea ca barbatul pentru care am fost ani de-a randul zeita, atunci cand bea coniac la aceeasi masa cu barbatul pentru care acum suspin si ard si zac si mor, sa nu-i ofere numai istorioare picante. Ci, intr-o clipa de profunda sinceritate, sa-i vorbeasca despre cum stiu eu sa fiu rasarit de luna si pom inflorit si colind de Craciun, si mar geruit la fereastra atunci cand iubesc. Sa-i spuna, onest, nu “pe femeia asta a, avut-o si eu”, ci “am iubit-o enorm si n-am stiut sa o pastrez. Cand a plecat, lumea mea s-a naruit. Daca si tu o iubesti, ai grija sa n-o pierzi.”

Stiu, asta nu se va intampla niciodata. Si mai stiu ceva. De fiecare data cand m-am indragostit cu adevarat, cu nebunie, cu durere, cu ameteala, cu dor, am revedenit copil.. Dragostea profunda preschimba in palimpseste listele lungi ale scurtelor relatii.

Fuga din Paradis

“N-ai sa vii si n-ai sa morti

  N-ai sa sapte intre sorti

  N-ai sa vara primavara

  N-ai sa doamna domnisoara.” Nichita Stanescu 

“Mai intai s-a intamplat minunea si ne-am indragostit unul de altul. O buna, uimitoare bucata de timp, n-am avut nevoie de nimic altceva decat de noi insine. Am asteptat iarna, sperand sa ne inzapezim (pana la varfurile brazilor, pana peste crestele muntilor) intr-o coliba. Am dorit o vara sloboda si turcoaz, visand sa tragem perdeaua spre lume dintr-un cort asezat departe de orice pas cunoscut. Fericiti sa petrecem in doi, doar noi doi, obligatoriu in doi, zile si nopti nesfarsite. Fara sa stim ce inseamna plictisul, fara sa tanjim dupa tumul. Convinsi ca avem in doi destula ardere, destula poveste, ca sa nu ne fie in nici o seara frig.

Nici nu mai stiu care dintre noi a vrut primul sa crape usa inspre restul lumii. Doar putin, sa vedem ce se mai intampla cu ceilalti. Doar putin, sa ne vada si ceilalti ce fericiti suntem. Am simtit apoi pofta sa privim pe furis, ca prin gaura cheii, catre afara. Si mai tarziu s-a luminat in noi, ca intr-un miez de noapte, nevoia de libertate. Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase, netraite pana atunci. Mie mi se facuse pofta sa imi reexersez farmecul impietrit, ce paradox, intr-o mare iubire…

De atunci stiu ca, de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare, povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece nopti de aur, timp luminos si cu altcineva decat cu el, pricep ca amorul cu nabadai a cazut intr-un respect cuviincios, in iubire amabila, amara, fara flacari si fara cenusa. Fara viitor.

Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.

Si ne intoarcem unde?” A.N

Moda bate ADN-ul

“De multe ori banii costa prea mult” Ralph Waldo Emerson

“Inteleg- sau ma prefac ca inteleg- rostul schimbarilor pe care le impune moda. Uneori cu convingere, dar de cele mai multe ori din spirit gregar, ma supun dictaturii stilistilor. Se poarta lung, se poarta roz, se poarta evazat, se poarta sepci, se poarta dungi.. E totusi admisibil.

E, de asemenea, realizabil sa urmaresti si sa tii cont de normele pavoazarii de dincolo de haine. Se poarta parul intins. E in trend glossul colorat. E la moda epilatul complet. Se poarta manichiura frantuzeasca, blondul, roscatul.. E, cat de cat, suportabil.

Doar ca, mai presus de baierele compliantei mele, stau trendurile modei in materie de trup. Se poarta femeile inalte sau minione. Se poarta buzele groase sau foarte subtiri. Se poarta sanii rotunzi, sau mari sau mici, cine mai stie?!?!

Am aflat deja cu toate crudul adevar ca, oricat ti-ai zdreli genunchii in sali de sport, oricat te-ai infofoli in creme sau te-ai conecta la electrozi, trupul tau nu va iesi in vecii vecilor dintre coordonatele sale genetice. Ca toate implanturile sau extractiile nu vor face decat sa ajusteze o forma capatata, iremediabil, prin incalceli de ADN-uri petrecute in nopti de iubire de care nici macar parintii si bunicii nostri nu-si mai aduc aminte. Nudurile pline de colacei de grasime din panzele marilor pictori ale altor epoci sunt o dovada clara ca pupila umanitatii e capricioasa. Sunt absolut sigura ca femeile grase din tablouri n-au fost pictate ca sa rada eternitatea de lacomia lor, ci pentru ca privitorilor vremii li se pareau frumoase. Si atunci la ce bun sa iti maresti sanii, burdusindu-i cu silicon, daca exista posibilitatea ca peste cativa ani sa se poarte din nou toracele turtit, de ce sa-ti rascroiesti buzele cu colagen daca stii ca nu peste mult timp zambetul tau opulent va deveni vulgar?

Ne spunem mereu ca nu prea poti reusi in cariera fara sa fii frumoasa. Avem dovezi limpezi ca duducilor aratoase le-a fost mai usor sa-si ia doctoratele sau sa-si construiasca bussines-urile de succes. Dar poate ar trebui sa ne intrebam si daca poti fi frumoasa fara sa ai o cariera banoasa. Pe o planeta in care femeile aspira tot mai mult la independenta financiara fata de barbati, intr-o lume in care pentru a fi chipesa ai nevoie de un portofel mereu doldora, ar fi bine sa invatam mult, sa muncim din greu ca sa ne putem asigura, fara ajutorul amantilor, venitul acela obez care sa ne permita sa avem mereu hainele si trupul in pas cu moda. E un cerc vicios in care ne vom invarti disperat, absurd, la infinit.Atat timp cat ameteala acestei rostogoliri nu ne da greturi, se cheama ca traim intens.”

Dragostea refuza transparenta

“Trei tipuri de barbati nu inteleg femeile: barbatii tineri, barbatii de varsta mijlocie si barbatii batrani.” Bob Hope

“Barbatii nostrii nu sunt prietenii nostrii. Ca sa cuceresti un barbat, dai jos de pe panoplie arma cea mai iscusita a feminitatii: prefacatoria. Nu este doar un tertip al celor fara calitati, care, vrand cu orice chip sa isi gaseasca un coleg de dormitor, isi ascund adevarata fata si adevaratul spate. Este principala regula a cuceririi. Si, pana la urma, e si regula pastrarii unei iubiri viguroase.

Daca iti otravesti partenerul cu adevaruri oferite fara glazura, s-ar putea ca la un moment dat, el sa simta nevoia sa gaseasca antidotul in alta parte. Daca ii servesti la micul dejun plictiseala nefardata, la pranz pandalii premenstruale nedisimulate, iar seara o migrena veritabila, prezentata cu liminara sinceritate, s-ar putea sa afli ca i s-a aplecat de la un asemenea regim hiperonest.

Dragostea refuza transparentele totale. Pentru iubiri durabile exista valuri translucide, exista abajururi care filtreaza milos lumina, exista formule tandre care imblanzesc verbele si domesticesc substantivele. Metaforele dulci trebuie sa domoleasca veridicitatea amara a povestilor de iubire traite in trecut. Minciunelele delicioase trebuie sa condimenteze realitatile fade.

Atunci cand avem nevoie de un reper al sufletului nostru neprefacut trebuie trebuie sa tanjim nu dupa un barbat, ci dupa o femeie: prietena care stie absolut totul despre inima noastra, martora trairilor noastre esentiale, aceea care s-a catarat umar la umar cu noi pe tancurile nefericirilor si care a aflat prima, fara sa lesine, ca am degustat pe furis placeri interzise.

Pentru iubitul tau e important ca el sa creada ca-i spui adevarul. Pentru relatia ta de iubire e important sa nu i-l spui. Pana la urma, de ce ai face-o? Oricum, un barbat pricepe greu adevarurile unei femei…” A.N

Irepetabila povara

“Bunul renume al unei femei se datoreaza tacerii mai multor barbati” Humphrey  Bogart

“Decat sa intrebi o femeie cu cati barbati s-a culcat pana acum, mai bine ii dai doua palme. Raspunsul onest la o asemenea intrebare nu-i poate fi decat defavorabil, oricat de dezgolit de prejudecati l-ai astepta.

“Cu unul singur” e raspunsul care starneste ori ilaritate dezlantuita (“Ce toanta”), ori neincredere gata sa dea in clocot (“A naibii ipocrita”). “Cu trei” pare a fi raspunsul standard al celor care evita dintru inceput adevarul legat de un asemenea subiect fara draperie.

“Iubitule, tu esti al doilea” e ceea ce barbatii vor sa le fie soptit la ureche de foarte aproape. Iar femeile tin cont de dorintele lor.

Cele mai multe dintre noi au vrut din toata inima sa se marite cu cel dintai barbat din viata si asternutul lor. Dar, pentru ca, in cazul unora, alesul avea saptesprezece ani, al altora avea nevasta acasa si al celor mai multe avea o lipsa grava de caracter , acest vis nu li s-a realizat. Nu ma incumet sa spun “din fericire”. Femeile se incapataneaza sa creada ca despartirea de barbatul cadorisit cu himenul lor este un esec considerabil in dragoste. Daca tot n-au ramas impreuna, inseamna ca el n-a meritat nici actul irepetabil de curaj sufletesc, nici patutza rozalie de pe cearsaf. “Mai bine mai asteptam” isi spune recent dezvirginata, suflandu-si trist nasul in batista.

Mitul casatoriei in rochie alba, cu lamaita prinsa peste voal, continua sa ne emotioneze, oricat de emancipate si dedulcite la apucaturi liberale am fi. Am fi vrut, fiecare dintre noi, sa iubim nebuneste un singur barbat in viata, sa ne trezim in fiecare dimineata a existentei noastre din dragoste pentru el, sa il dorim dezlantuit in fiecare clipa a destinului nostru. Sa tanjim sa-i purtam lui pruncii in pantece, sa-i stim doar lui, pe dinafara, gustul imbatator. Si sa nu mai vedem alt barbat niciodata, orbite de o iubire fara margini si fara cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastra ar fi fost crutata de multa tristete. Dar, din pacate, se pare ca nici un barbat de pe lume nu merita sa fie iubit intr-atat. Si atunci, esti nevoita sa mai speri, sa mai astepti, sa mai cauti, sa mai incerci. Inca unul si inca zece si inca o suta. Ce conteaza? Oricum, chiar daca vei fi intrebata, nu vei spune niciodata adevarul.”

       

Marimea (varstei) conteaza?

“Cu cat imbatranim, cu atat mai mare devine uimirea cand vedem cata ignoranta incape in noi fara sa ne crape hainele” Mark Twain

             ”E o minciuna sa spui ca te indragostesti doar de trupul si sufletul unui om. Cand iti pica cu tronc cineva, de fapt iti cad dragi reputatia lui, felul lui de-a comanda vinul la restaurant, averea, hainele, masina, geanta si ceasul sau. Ornamentele mai mult sau mai putin materiale ale fiecarei fiinte ii construiesc o aura care, in dragoste, valoreaza mai mult decat amanuntele sufletului, ba chiar si ale trupului.

Din pricini ca acestea se ajunge la fapte care scandalizeaza populatia si declanseaza furtuni in randul oamenilor seriosi, asezati, cu morala viguroasa: unor domnisoare fragede ca sparanghelul li se aprind calcaiele roz dupa domni batuciti de atata experienta de viata, dar care dispun la scara vilei de un BMW ultimul tip; tineri visatori, recent angajati, se indragostesc pana peste urechi de sefele lor autoritare si destepte , care acasa sunt doar mame bune si neveste sastisite; dudui in etate, cu riduri la ochi, isi pierd uzul ratiunii din amor pentru juni plini de naivitati, dar demni sa bantuie cu trupul lor tanar prin visele comise in cearsafuri scumpe; profesori maturi, cu biblioteci gemand de ceasloave, dedica poeme unor Lolite ispititoare, pe care le-ar vrea in dormitor, daca nu s-ar teme de mania legii care pedepseste (co)ruperea in figuri cu minore.

Se tot vorbeste de imposibiliatatea de a cantari cu balante obisnuite sentimentele omenesti, dar e clar ca exista, totusi, elemente care priesc atractiilor mai mult decat altele. Artistii batrani se insoara cu fetite care ii adora, cantaretele coapte au amanti tineri si frumosi, iar posesorii de averi insemnate au un succes nebun la june, oricat de urati si de batrani ar fi ei. Cand neglijezi asezarile varstelor, apar plusuri si minusuri. Dar daca este stabilita o ordine precisa a prioritatilor, viata merge inainte fara prea multe impleticeli de constiinta. Iubirea pentru un barbat mai tanar inseamna lupta cu oprobriul public. Dar poate fi si o evadare superba dintre prejudecatile unei generatii inacrite, recastigarea, fie si fugara, a dreptului la vis dezlantuit, la geamat dulce.

Se poate si altfel… V-amintiti de episodul din Totul despre sex in care Samantha intalneste un batran fermecator, galant, cu simtul umorului, bogat si tandru? Ea decide sa-si imbogateasca experienta amoroasa si ajunge cu el, goala, in dormitor.  Dar cuceritorul pleaca pana la baie si Sam ii vede fundul stafidit, de pe care curg pieile. Si fuge… Exista riscuri si castiguri. Din relatia cu un partener apartinand altei generatii poti avea si avantaje, si dezavantaje. Pana la urma, marimea varstei conteaza? Cine n-a incercat nu va sti niciodata.” A.L, A.N

E toamna. E frig. E frumos.

“Lucurile mari nu sunt facute din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mici puse cap la cap.” Vincent Van Gogh

         “Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti, cu bussiness-uri complicate, cu alegeri taioase, cu datorii grave, cu credite incurcate, cu suparari viguroase.

           Traiesc de-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau. In vreme ce altii traiesc in parul vietii, eu merg indarjit, in raspar.

            Ma incapatanez sa iubesc barbati pe care-i vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntregul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as putea vietui nici o singura zi langa cel pe care am luptat sa-l imblanzesc. Si-atunci ma-ntreb, hotarata sa rad, pregatita sa plang: ce tinuta de toamna a tineretii sa aleg? Ce conduite mature, pentru anotimpurile intelepciunii, sa adopt?

             Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva si sa-mi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteaza cu ce. Trufia mea nedomolita cu o singuratate asumata? Copii mei nascuti pe timp de dragoste cu un tata nou si gata sa ma-nvete regula compromisului duios? Ambitia prosteasca de-a face cariera cu gandul sfredelitor ca imi vor creste pruncii prin brate vanjoase de bone platite prea mult?

              E toamna, mi-e frig, dar imbrac, indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor. E toamna. E frig. E frumos. ” A.L, A.N

Despre iubire…

Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzând libertate. Am sarutat fara noima. Am îmbratisat fara rost. Dar m-am întors, de fiecare data, spasita, la cel pe care îl iubeam..